Etape.

Buna, dragii mei.

Vreau să vă anunț că am încheiat o etapă din viață. O etapă numită "facultate".
Da, recunosc, a fost o perioadă grea, plină de momente de supărare, nervi și chiar și lacrimi.. Întrebarea "de ce am venit la această facultate?!" nu lipsea în nici o sesiune.
Cu toate acestea mă bucur că am terminat cu bine și îmi pot relua activitățiile pe care obișnuiam să le întreprind.

Uitându-mă în urmă văd cât de mult m-am schimbat în cei 3 ani.
În primul rând am învățat să iubesc profund, am învățat că nu toți oamenii sunt făcuti să rămână toata viața alaturi de mine; că mulți sunt acolo doar pentru ca eu să învăț ceva de la ei sau cu care să îmi fac amintiri.
Am învățat că destinul ne poate purta pe drumuri la care nici nu visam. Că ajungem să facem lucruri pe care nu ni le imaginam sau nu doream să se întâmple. Am învățat că totul se întâmpla cu un motiv și că viața e imprevizibilă. În cei 3 ani am înțeles că poți fi rănit de persoane foarte apropiate și te poți împrietenii cu persoane pe care nu le simpatizai.

Cu toate că în ultimii trei ani nu am avut doar experiențe plăcute, mă bucur că toate s-au întâmplat, cum s-au întâmplat. Mă bucur că datorită lor am ajuns astăzi să fiu cine sunt.

Atunci când trecem prin momente neplăcute considerăm că nu realizam nimic, dar exact atunci ne formăm și devenim mai puternici. Datorită acestor momente devenim alte persoane.

Nu trebuie să ne lăsam descurajați, trebuie să luptăm cu capul sus și să nu ne dăm niciodată bătuți.

Sper să ne auzim cu bine și mai des!

Cu drag,
Buburuza. 🐞

Iarbă. 

Știu că nu am mai scris de ceva timp. Știu, știu. Nu de asta sunt acum aici. Booon. 

Să încep cu ideea ideii. 

Seara, trecut de 22:30. Eu pe strada cu alte trei persoane. Oprește o mașină „misterioasă” aproape de noi. Eu făcând glume cum că ar fi amantul meu, încep să îmi pun întrebări, văzând că „gagicul” vine spre noi. În momentele acelea îmi treceau tot felul de întrebări prin cap: „probabil nu știe încotro să meargă?!”; „Poate caută vreo persoana?!”; „Poate vrea să ne ceară foc?”. Dar nicidecum ceea ce avea să urmeze.. Întrebarea a fost „Știți iarbă?!”. Persoanele cu care eram îi răspund cu o mimică socată dar totuși amuzată: „Nu. Ne pare rău”. Gagicul, despre care făceam glume cum că mi-ar fi amant, a plecat rușinat de lângă noi. Aproape la fel de rușinată eram și eu de gluma făcută neștiind ce băiat era el defapt și de drept. 

Acum, stau și mă gandesc de ce oamenii (de obicei tineri), sănătoși (fizic că la minte…) aleg din toate lucrurile de pe acest pământ, să își strice și pună viața în pericol? De ce alegerea lor este să facă asemenea lucruri sau să își murdărească mâinile cu asemenea lucruri? De ce în loc să facă ceva bun pentru ei, în primul rând, aleg să facă prostii de dragul de a fii „fericiți” și euforici pentru câteva ore? De ce nu se gandesc la ei? La ce îi ajută și cum le face asta bine? 

Adesea alegem anumite lucruri din motivul de a fi în centrul atenției, cunoscuți și în pas cu moda. Chestia pe care mulți nu o știu e că moda trece și amintirile și regretele rămân. Gândește-te de două ori când faci ceva dar și la consecințele pe care le poți avea. 

Culmea poveștii e că la puțin după ce a plecat individul care era în căutarea „fericirii” trece o duba de poliție. Spre norocul căutătorului duba a virat în direcția opusă. 

Cu drag,

O simplă buburuză. 

Aparențe. 

Cu toții avem, pe de o parte, persoane care nu ne plac de la una sau mai multe vederi iar după ce ajungem să le cunoaștem parcă totuși nu ne sunt chiar atât de antipatice. Dar pe de cealaltă parte există persoane care ne plac la prima vedere iar după o scurtă convorbire ne schimbăm părerea.. poate chiar radical. 

Ei bine, ar trebui să ne obișnuim să nu mai judecăm după aparențe și după prima vedere.

Sunt persoane care chiar dacă au un aspect mai urâțel, să zicem, sunt chiar niște oameni extraordinari. Dar exista și invers, persoane urâte cu aspect extraordinar. 

Cu ce ar trebui să ne mai obișnuim este că e nevoie de timp să cunoști cu adevărat o persoană. Oamenii se schimbă și nu rămân veșnic la fel ca la primele întâlniri și convorbiri. Dacă nu le place ceva la tine, pleacă. Dacă întâlnesc alte persoane, pleacă. Dacă spui ceva ce nu le convine, pleacă. Unele pentru totdeauna. 

Consider că în ziua de astăzi e foarte ușor pentru orice să judece și să părăsească. E foarte greu să îți rămână alături, să te ajute, sa te îndrume, să te înțeleagă și sprijine. Însă e păcat… pentru că și ei la rândul lor au nevoie de cineva care sa fie acolo. 


Dacă tu nu ești un prieten bun, nu aștepta ca celălalt să îți fie!



Cu drag,
Buburuza. 🐞

Nu le arăta că suferi. 

În momentele mele de supărare extremă cineva mi-a spus:

 

 

Nu le arăta că suferi!

 Pe moment mă gândeam „pai de ce să nu exteriorizez supărarea și suferința mea? De ce să sufăr în continuare in sinea mea? De ce sa tac?!”

Cu timpul am înțeles… aproape nimănui nu îi pasa de tine. Aproape nimeni din acele multe persoane pe care le numești „prieteni” nu dau 2 bani pe tine. Mulți nu înțeleg ce simți, nu au părerile tale, nu te înțeleg pe deplin până nu ajung și ei în situația ta. Ba chiar unii doar se folosesc de tine.

Faci bine cuiva? Nu te aștepta să primești ceva înapoi. Ajuți pe cineva cu o vorba bună în momentele lui de supărare și cădere psihică? Tu nu le vei primi înapoi.

Oamenii se schimbă după cum bate vântul. Astăzi îți e prieten, mâine se face că nu te mai cunoaște. Când întâlnește alte persoane uită de tine, existența ta și tot ce are legătura cu tine.

Ai grijă ce prieteni iti alegi. Mai bine mai puțini, decât mulți și degeaba. Pe viața îți rămân foarte putine persoane alături. 


Cu drag,

Buburuza 🐞.

Comori. 

După pierderea accelerată a mai multor persoane dragi și apropiate mie, am ajuns la concluzia că noi oamenii avem „tendința” de a strânge o grămadă de lucruri „lumești” de-a lungul vieții și de a le considera comori. Dorim să avem case cât mai mari și cât mai mult lux, o mașină „wow”, bani și multe alte lucruri care poate nu ne aduc neaparat fericirea, ba din contră poate aduc necazuri și nefericire. Iar după moarte ele rămân ori părăsite, ori ajung la gunoi. 

De cele mai multe ori ne dorim un lucru poate de o valoare bănească mai ridicată, ajungem fericiții deținători, ca apoi să ajungem să nu ne mai placă, să nu îl mai purtam (în caz că e ceva vestimentar) iar la final, ajungem la regretul achiziționării. Dar până să ajungem să nu ne mai placă și să regretam ca îl avem ne consideram cei mai fericiți. Considerăm că e motivul principal al fericirii. Doar că treaba cu fericirea nu sta așa….

Din punctul meu de vedere mai bine adunăm alt fel de comori. Motive de fericire și bucurie sunt multe: Zâmbetul sincer al unui copil, bucuria și sclipirea din ochii lui când se joacă și este fericit este de 1000 de ori un mai bun motiv de fericire, decât un ceas foarte scump, de exemplu. 

Un cățelus, spre exemplu, îți aduce cu siguranță mai multe motive de bucurie, decât rochia aceea scumpă din vitrina magazinului X. Se bucură când te vede, te așteaptă acasă, este nerăbdător să vă plimbați. Pentru el tu ești motivul de fericire. Un alt motiv de bucurie și fericire este momentul când dăruiești unui om sărac mâncare. Bucuria din privirea lui când știe că are ce mânca este greu de descris. 

Mai sunt multe, chiar foarte multe motive de bucurie pe acest pământ. 

Și după cum spuneam la început.. noi ne lăsam „înșelați” de lucrurile lumești crezând că ele sunt cheia fericirii și ne adunăm o grămada de lucruri care sunt uneori scumpe alteori ieftine. După ce nu mai însemnă atât de mult sau s-au stricat le aruncăm sau le depozitam undeva in casă pana ajungem să uitam că le avem; asta în caz că vorbim de lucruri mici. În cazul celor mari, valoarea oricum se pierde și urmașii noștri, care rămân cu ele, nu le consideră atâta de „wow” cum le vedeam noi și nu pun atâta preț pe ele, nu mai au grijă de ele și ajung să se strice, chiar dacă noi le-am îngrijit. 

Matei 6:19-20 – Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. 

Cu drag,

Buburuza. 🐞

 

Mulțumesc. 

Hello. Am luat o mică pauză din a scrie pe blog, deoarece am avut nevoie de puțin timp liber. Nu știu cum să pun cap la cap totul și să vă explic ceea ce gândesc. Uneori îmi e greu să îmi găsesc cuvinte și consider că nu exprim pe deplin ceea ce am de spus. 

Am momente și eu, ca oricine altcineva probabil, când sunt la pământ.. desigur, nu fizic (atât ar mai lipsi). Am și eu momente când am impresia că nu fac nimic bine, că tot ce fac nu dă roade și merge din rău în mai rău. Am și eu momente când sunt tristă și mă simt „abandonată”, că nu e nimeni care să mă înțeleagă și să îmi asculte toate văicărelile. Am și eu momente când simt că fac anumite lucruri dar nu le primesc înapoi. Da, am și eu asemenea momente, chiar dacă rad, glumesc, zâmbesc cu și celor din jurul meu. 

Cu toate acestea credeți că mă dau bătută și renunț? Din păcate pentru cei care vor să mă vadă jos, nu, nu o voi face! Cu ajutorul puținelor persoane care mi-au mai rămas alături, voi trece cu bine peste și nu voi renunța. 

Dacă tu ești una din persoanele care vrea să mă vadă jos, îți mulțumesc! Datorită ție prind ambiție să îmi dovedesc mie, că reușesc să trec peste orice răutate și obstacol. 

Dacă ești una din persoanele care este alături mie, îți multumesc că o faci. Îți mulțumesc că mă sprijini, încurajezi, îndrumi, corectezi, că mă faci să zâmbesc și să îmi doresc să nu mă dau bătută. Îți mulțumesc că ești acolo când am nevoie de tine!

Cu drag,

Buburuza. 🐞

Prietenie?!

Stau foarte des și mă gândesc de ce am ajuns să fim atât de răi unii cu alții. De ce am ajuns să ne certăm din lucruri banale și mărunte și să ne purtăm ură. De ce dorim răul aproapelui nostru și de ce ne comportăm uneori ca niște șerpi atunci când cineva apropiat sau mai ales un prieten are nevoie de ajutor. 

Proverbe 17:17 – Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate.”

În ziua de astăzi sunt foarte puține persoane care ajung să fie ca un frate când e vorba de o nenorocire. La majoritatea le este frică să nu intre în nenorocirea fratelui și decât să îi dea o mână de ajutor preferă să nu se bage și să îl lase să se descurce, chiar dacă acea persoană poate chiar are nevoie de ajutor, dar îi este teamă sau rușine să îl ceară. 

Uneori poți ajuta o persoană și fiindu-i doar aproape, ascultându-l și ajutându-l cu un sfat. 

Fii mai bun cu ceilalți, nu te mai certa cu ei din nimicuri și nu te culca niciodată supărat pe cel cu care te-ai certat.. poate într-o zi nu mai ai cui să îți ceri scuze. 

Cu drag,

Buburuza. 🐞

Paiul din ochi.

„De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?” Matei 7:3

De multe ori invidiem persoanele din jurul nostru fără a ști prin ce au trecut sau cât au muncit să ajungă acolo; bârfim fără să cunoaștem cu adevărat și de multe ori ajungem să ne consideram mai buni, chiar dacă nu suntem. Observăm defectele celor din jur, uitându-le pe ale noastre, care poate sunt mai mari. 

Cel mai bine este să fim mai buni unii cu alții, să avem grijă să ne corectăm defectele proprii și mai ales să îi ajutăm pe cei din jurul nostru cu tot ce putem, fără ură și invidie. 

Cu drag,

Buburuza. 🐞

Momente. 

  • Te-ai gândit cât înseamnă o lună?

Atunci gândește-te la o mamă care tocmai a născut prematur. 

  • Dar cât înseamnă o zi?

Atunci gândește-te la toate insectele care trăiesc doar atâta. 

  • O ora?

Pentru tinerii îndrăgostiți o ora trece mult prea repede când sunt împreună. 

  • Dar cât înseamnă un minut, te-ai gândit? 

Gândește-te că unii s-ar fi bucurat să nu piardă autobuzul care tocmai a trecut.  

  • Te-ai gândit cât înseamnă o secundă?

Atunci gândește-te că unele persoane doar atât mai au de trăit. 

Prețuiește fiecare moment din viața ta!

Cu drag, 

Buburuza. 🐞

Lucruri mărunte. 

Hei!

De ce te plângi adesea că mergi la muncă sau la școală? De ce te plângi că te trezești devreme pentru a face aceste lucruri?

Gândește-te câte persoane și-ar dori să aibă un loc sau putere de muncă. Gândește-te câți copii nu au resursele necesare pentru a merge la școala.. Ca nu au rechizite sau mijloc de transport, chiar dacă scoala e la 20 de km distanță.

De ce te plângi că faci ceva ce nu îți place? De ce continui să faci asta? Oprește-te! Gândește-te ce pasiune ai și la ce te pricepi cel mai bine și fă acel lucru. Chiar dacă ești de parere că nu vei reuși, nu te lăsa bătut. Nimănui nu i-a ieșit din prima. Cu mult exercițiu vei izbuti.

Nu te mai plânge pentru lucruri mărunte. Fii mulțumitor cu ce ai!

Cu drag,

Buburuza. 🐞