Comori. 

După pierderea accelerată a mai multor persoane dragi și apropiate mie, am ajuns la concluzia că noi oamenii avem „tendința” de a strânge o grămadă de lucruri „lumești” de-a lungul vieții și de a le considera comori. Dorim să avem case cât mai mari și cât mai mult lux, o mașină „wow”, bani și multe alte lucruri care poate nu ne aduc neaparat fericirea, ba din contră poate aduc necazuri și nefericire. Iar după moarte ele rămân ori părăsite, ori ajung la gunoi. 

De cele mai multe ori ne dorim un lucru poate de o valoare bănească mai ridicată, ajungem fericiții deținători, ca apoi să ajungem să nu ne mai placă, să nu îl mai purtam (în caz că e ceva vestimentar) iar la final, ajungem la regretul achiziționării. Dar până să ajungem să nu ne mai placă și să regretam ca îl avem ne consideram cei mai fericiți. Considerăm că e motivul principal al fericirii. Doar că treaba cu fericirea nu sta așa….

Din punctul meu de vedere mai bine adunăm alt fel de comori. Motive de fericire și bucurie sunt multe: Zâmbetul sincer al unui copil, bucuria și sclipirea din ochii lui când se joacă și este fericit este de 1000 de ori un mai bun motiv de fericire, decât un ceas foarte scump, de exemplu. 

Un cățelus, spre exemplu, îți aduce cu siguranță mai multe motive de bucurie, decât rochia aceea scumpă din vitrina magazinului X. Se bucură când te vede, te așteaptă acasă, este nerăbdător să vă plimbați. Pentru el tu ești motivul de fericire. Un alt motiv de bucurie și fericire este momentul când dăruiești unui om sărac mâncare. Bucuria din privirea lui când știe că are ce mânca este greu de descris. 

Mai sunt multe, chiar foarte multe motive de bucurie pe acest pământ. 

Și după cum spuneam la început.. noi ne lăsam „înșelați” de lucrurile lumești crezând că ele sunt cheia fericirii și ne adunăm o grămada de lucruri care sunt uneori scumpe alteori ieftine. După ce nu mai însemnă atât de mult sau s-au stricat le aruncăm sau le depozitam undeva in casă pana ajungem să uitam că le avem; asta în caz că vorbim de lucruri mici. În cazul celor mari, valoarea oricum se pierde și urmașii noștri, care rămân cu ele, nu le consideră atâta de „wow” cum le vedeam noi și nu pun atâta preț pe ele, nu mai au grijă de ele și ajung să se strice, chiar dacă noi le-am îngrijit. 

Matei 6:19-20 – Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. 

Cu drag,

Buburuza. 🐞

 

Anunțuri

1 gând despre „Comori. ”

  1. Cea mai mare fericire este de a oferi din toata inima si cu toata dragostea,neconditionata,celor nevoiasi,din toate binecuvântarile si valorile pamântesti si ceresti cu care Tatal ne-a înzestrat în aceasta calatorie prin valea umbrei mortii spre Canaanul ceresc.
    „Iata postul placut Mie; dezleaga lanturile rautatii,deznoada legaturile robiei,da drumul celor asupriti si rupe orice fel de jug,împarte-ti pâinea cu cel flamând si adu în casa ta pe nenorocotii fara adapost;daca vezi pe un om gol,acopera-l,si nu întoarce spatele semenului tau.” (Isaia 58:6,7)

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s